Era Ziua 5, o zi dedicată relaxării, o pauză bine meritată după o săptămână de introspecții și revelații. M-am trezit cu gândul că, până la urmă, e weekend și chiar merit o pauză de la tot acest Coaching intens.
M-am decis să îmi iau un concediu altfel, un fel de vacanță pe termen nedefinit, dar cu un twist: să fac exact ceea ce-mi place. Acum, stând pe canapea, mă întreb dacă am mai făcut asta vreodată. „Hmm, lucruri pe care le fac cu drag... Cred că ultima dată când am simțit asta a fost când am reușit să asamblez un mobilier IKEA fără să rămân cu șuruburi în plus.”
Am decis să mă desprind puțin de zgomotul și agitația Bucureștiului și să respir aer de munte. E ceva magic în aerul ăsta, parcă îți deschide mintea și îți umple plămânii cu idei noi. „Și să nu uităm de inspirație!”, îmi zic în timp ce privesc peisajul care se desfășoară în fața ochilor mei. E un drum nepavat, nemarcat, care parcă mă invită să explorez fiecare cotitură neașteptată.
Și ce mai fac? Pai, pe lângă a-mi reîncărca bateriile și a-mi umple sufletul de frumusețea naturii, m-am gândit să adaug un pic de umor în mix. „Cum ar fi să fac stand-up comedy aici, în mijlocul munților?”, mă întreb amuzat. „Ar fi o audiență literalmente... de piatră!”
Îmi aduc aminte de zilele trecute, de Univers și de conversațiile noastre. „Hei, Universule, uite-mă! Sunt aici, pe munte, făcând glume! Nu e asta o schimbare?” Și parcă aud răspunsul lui, în șuieratul vântului: „Robert, ești pe drumul cel bun... și ești destul de amuzant!”
Atât pentru azi. Mă întorc acum la peisajul meu, la această priveliște splendidă și la aerul curat care parcă mă umple de noi idei și energie. „Ziua 5, prieteni. Un moment de respiro, un moment de stand-up comedy cu mine însumi și cu muntele ca martor.”
Kommentare